- coárnã
- s. f., g.-d. art. coárnei; pl. coárne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coarnă — COÁRNĂ, coarne, s.f. 1. Fructul comestibil, roşu şi acrişor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiaţă, neagră sau galbenă verzuie şi cu coaja tare. – lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum). Trimis… … Dicționar Român
corniţă — CORNÍŢĂ1, corniţe, s.f. Varietate de struguri cu boabe negre roşietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. iţă. Trimis de IoanSoleriu, 02.01.2009. Sursa: DEX 98 CORNIŢĂ2, corniţe, s.f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia … Dicționar Român
corn — CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s.n., (I 3, III) corni, s.m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescenţe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ♢ loc. adj. (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne =… … Dicționar Român